Arhitectii alegerilor

Richard H. Thalerand; Cass R. Sunstein – Arhitectii alegerilor (Titlul original: Nudge: Improving Decisions about Health, Wealth, and Happiness – 2008). 

Oamenii nu sunt intotdeauna rationali in alegerile pe care le fac. Aceasta este obsesia economistilor. Teorii se fac si se desfac pentru a explica mai bine principiul de mai-sus.
Desi multe lucrari incearca sa gaseasca explicatii, Nudge propune solutii, iar autorii se dau de partea irationalului si sustin ca nu ar strica un mic imbold (eng. nudge) pentru a directiona oamenii pe o cale mai buna.

Ei se folosesc in argumentatia lor de notiunile Econs si Humans.
Econs sunt oamenii din manualele de economie, cei care iau decizii pentru maximizarea eficientei. Ei sunt cei care isi schimba constiincios setarile default din planul de pensie cu un plan personalizat sau cei care sunt intr-o alerta permanenta pentru a-si reduce costurile.
Humans, in schimb, sunt cei care platesc ani de zile abonamentul la o revista pe care nu o citesc pentru ca uita sa se dezaboneze, sau cei care fac o alegere proasta tocmai pentru ca au prea multe alegeri.

Si cum noi suntem Humans, autorii ne aduc nenumarate argumente pentru o societate liberal-paternista.
Vi se pare ca termenii se contrazic? Ei bine, nu.
Oamenii fiind predispusi la erori costisitoare, autorii sugereaza ca, tinand mereu cont de libertatea de a alege, arhitectii alegerilor ar trebui sa proiecteze sisteme unde cei distrati, neatenti sau neinformati nu vor plati un pret prea mare pentru alegerile irationale.

De exemplu, nu ar fi mai bine ca in prezentarea alimentelor dintr-o cantina, sa fie expuse la nivel optim alimentele sanatoase?
Sau nu ar fi mai indicat ca prelungirea unui abonament sa fie facuta prin inrolarea activa si nu prin absenta actiunii de a te dezabona?

Numeroase studii au aratat ca atunci cand sunt pusi in fata unui numar prea mare de optiuni, majoritatea oamenilor sfarsesc prin a face alegeri proaste.

Un sistem grijuliu, paternalist, trebuie sa fie sensibil la aceste predispozitii irationale.
Astfel, nu oferirea unei game de alegeri exasperant de variata este varianta ideala, ci oferirea unei optiuni cat mai avantajoasa pentru cei care nu au priceperea sau timpul sa faca o alegere optima.

Stiu ca notiunea de paternalism ridica imediat sprancene si intrebari. In mod firesc, dupa multe lectii traumatizante din istorie, oamenii sunt foarte precauti in a permite guvernului sa le manipuleze alegerile, chiar si pentru ceea ce guvernul considera ca este pentru binele general.
Sunt de acord ca oamenii ar trebui sa fie liberi sa aleaga si inclusiv autorii acestei carti dau numeroase exemple despre cum liberalizarea ar aduce beneficii (de exemplu, statul ar trebui sa fie scos din problema personala a casatoriei, sau ar fi mai bine ca piata organelor sa fie lasata in grija mainii invizibile).
Insa, nu se pune problema eliminarii alegerii ci doar crearea unui cadru mai putin costisitor pentru oamenii neinformati sau neatenti. Ceea ce toti suntem la un moment dat, deci orice ajutor, transparent prezentat, este binevenit.